2024 Autor: Harry Day | [email protected]. Modificat ultima dată: 2023-12-17 15:52
Anxietatea este o emoție umană naturală, condiționată în mod adaptiv, care este asigurată fiziologic de activitatea crescută a amigdalei ca răspuns la modificările condițiilor realității înconjurătoare, percepute de creier ca fiind necunoscute și, prin urmare, potențial periculoase.
Anxietatea ca mecanism evolutiv a servit omul încă din cele mai vechi timpuri, protejându-l de pericolele emanate de realitatea imprevizibilă care îl înconjura. Există o ipoteză că, din moment ce mai mulți oameni anxioși au avut mai multe șanse să transmită materialul genetic descendenților lor - ar putea răspunde în mod flexibil și în timp util la factorii care le amenință viața, acest mecanism a fost consolidat în mod evolutiv.
În ciuda faptului că viața de astăzi presupune o securitate mult mai mare a existenței noastre fizice, contemporanii noștri sunt mult mai îngrijorați decât strămoșii lor. În întregul spectru de anxietăți, a crescut nivelul așa-numitelor experiențe „inutile”, care vizează nu depășirea dificultăților reale, ci nerealiste, cu un nivel obiectiv de risc scăzut, dar în același timp dificil de controlat, luând o mulțime de putere și energie. În majoritatea cazurilor, anxietatea a încetat să mai servească drept semnal de pericol care mobilizează corpul pentru a depăși amenințarea iminentă și a devenit o problemă reală a unei persoane moderne, blocându-i funcționarea mentală eficientă și înrăutățind calitatea vieții.
Tulburările de anxietate (împreună cu depresia) sunt astăzi unul dintre cele mai frecvente diagnostice în clinică. Potrivit Asociației Europene de Psihiatrie, prevalența acestora ajunge la 40%. Aproximativ 30-40% din populație a suferit un atac de anxietate acută cel puțin o dată.
Dacă anxietatea încetează să-și îndeplinească funcția de semnalizare, stările de anxietate nu se datorează situației actuale, sunt prea intense și prelungite, aduc inconveniente, dacă există dificultăți de control, atunci poate fi timpul să ne gândim la amploarea dificultăților.
De unde știu dacă anxietatea mea este normală?
Sentimentul că nivelul propriei anxietăți devine o problemă este destul de subiectiv, dar există mai mulți indicatori ai severității și intensității stării de anxietate, pe care se poate baza pentru a evalua validitatea sau excesivitatea nivelului de anxietate.
Psihologul clinic Dr. Deborah Glasofer recomandă o listă de întrebări pe care să le puneți pentru a înțelege câtă anxietate aveți:
- Anxietatea mea îmi afectează relațiile cu cei dragi sau relațiile de muncă?
- Interferă cu îndatoririle mele zilnice, îmi dăunează muncii sau studiului?
- Mă distrag adesea gândurile despre ceea ce ar putea merge prost în anumite situații?
- Evit activitățile care m-ar putea mulțumi din cauza unui sentiment iminent de frică?
- Mă simt constant stresat sau iritabil chiar și atunci când nu există o sursă evidentă de anxietate?
- Am dificultăți de concentrare?
În plus, puteți observa câteva caracteristici care caracterizează stările de anxietate:
- Sunt bântuit constant de gânduri obsedante sau temeri care pot fi descrise ca „alergând în cerc”, un fel de „gumă mentală”, pentru a scăpa de care este prea dificil sau uneori imposibil?
- Am următoarele probleme de sănătate: tensiune musculară, probleme gastrointestinale sau digestive, cefalee sau amețeli, nervozitate, oboseală constantă, insomnie, respirație scurtă?
- Starea mea durează mult timp și cât de mult îmi afectează calitatea vieții?
Dacă ți se pare dificil să răspunzi la oricare dintre aceste întrebări, le poți cere celor dragi să te ajute să evaluezi dacă ceva din comportamentul tău le spune cu adevărat că anxietatea ta este excesivă și are un impact negativ asupra vieții tale.
Ce se întâmplă dacă anxietatea dvs. este o problemă?
Dacă simțiți că anxietatea nu este controlată, opinia unui profesionist în sănătate mintală - psiholog clinic, psihoterapeut - vă poate ajuta să clarificați acest lucru și să determinați dacă problema dvs. este un simptom al anxietății sau al tulburării depresive. În acest caz, un specialist vă poate avertiza cu privire la necesitatea asistenței medicale și vă poate adresa unui psihiatru care va selecta un tratament adecvat.
De obicei, tratamentul tulburărilor de anxietate implică o combinație de metode psihoterapeutice și terapie medicamentoasă. Diagnosticarea la timp și o strategie de asistență calificată corect selectată vă vor atenua în mod semnificativ starea fizică și vor îmbunătăți calitatea funcționării.
Dar chiar și cu stări de anxietate episodică care nu se potrivesc criteriilor pentru o tulburare de anxietate cauzată de evenimente reale (schimbarea modului de viață obișnuit, pierderea, divorțul, mutarea, boala trecută, schimbarea locului de muncă sau a tipului de activitate, dificultăți în relații, etc.) sprijin psihologic și psihoterapeutic vă va permite să înțelegeți mai confortabil cauzele anxietății, precum și să dezvoltați strategii care să facă posibilă depășirea dificultăților pe baza resurselor de care dispuneți.
Ce trebuie făcut în caz de anxietate ușoară sau intermitentă, care nu afectează semnificativ calitatea vieții, dar aduce inconveniente?
În funcție de natura și gradul de anxietate, puteți alege câteva strategii de auto-ajutor:
- utilizarea tehnicilor de relaxare, meditație sau tehnici care vizează controlul respirației și concentrării;
- trecerea temporară la alte tipuri de activități care îmbunătățesc starea psihoemotivă, ceea ce va face posibilă evaluarea mai adecvată a ceea ce se întâmplă sau, dimpotrivă, abordarea problemei, încercarea de a „înfrunta” anxietatea;
- analiza mentală, inclusiv: studierea aspectelor reale ale problemelor de îngrijorare, evaluarea situației și riscurilor actuale, a resurselor și oportunităților acestora de a influența rezolvarea dificultăților, precum și dezvoltarea de pași fezabili pentru aceasta;
- creșterea activității sau exercițiilor zilnice;
- ajustarea regimului zilnic, nutriției, reducerea nivelului consumului de alcool și tutun.
Aceste acțiuni pot oferi o ușurare în cazul unei anxietăți ușoare, situaționale. În caz de anxietate moderată și severă, soluția poate fi să consultați un specialist și să urmați terapie.
Recomandat:
Viața Mea, Alegerea Mea, Responsabilitatea Mea
Cât de des întâlnești oameni care se plâng de viață? Cred că în fiecare zi … Vorbesc despre oameni - „copii” sau „victime”. Astfel de oameni vorbesc de obicei despre propria lor viață că totul nu este în regulă: nu există bani, soțul este rău, soția este o cățea, nu există muncă, mă îmbolnăvesc tot timpul … ei bine, în general, totul face nu merge bine … Și dacă întrebi o astfel de persoană, ce este în neregulă, de ce se întâmplă acest lucru?
Unde Este „eu”, Unde Este „al Meu”?
Unul dintre cele mai dificile subiecte de înțeles și, în același timp, poate unul dintre cele mai fertile și recunoscătoare. Și cunoașterea acestei diferențe se schimbă foarte mult în percepția de sine, a lumii și a vieții. Care-i rostul?
Efect Dunning-Kruger - "Știu Că Nu știu Nimic"
Acest efect a fost descris pentru prima dată în 1999 de psihologii sociali David Dunning (Universitatea din Michigan) și Justin Kruger (Universitatea din New York). Efectul „sugerează că nu suntem foarte buni în a ne evalua cu precizie”. Conferința video de mai jos, scrisă de Dunning, este o amintire îngrijorătoare a tendinței unei persoane de auto-înșelăciune.
Ce Să Faci Dacă Vrei Să Mori Sau Dacă Sensul Vieții Este Pierdut
Pentru mine, psiholog și psihoterapeut, acest subiect este familiar nu numai din practică. A fost o vreme când mi-au venit și gândurile de sinucidere. Acum nu mi-e rușine să recunosc că am vrut cu adevărat să mor, deoarece sensul vieții s-a pierdut.
Viața Mea Este Un Rahat Sau De Unde știi Că ți-e Milă De Tine?
Momentele de autocompătimire sunt caracteristice absolut tuturor oamenilor. Pentru unii, aceasta este o „scurtă pauză” înainte de a continua mișcarea înainte către scopul dorit, un fel de „odihnă” față de problemele acumulate. Pentru persoanele nesigure, aceasta este o încercare, uneori infructuoasă, de a atrage atenția și simpatia oamenilor din jur.
