2024 Autor: Harry Day | [email protected]. Modificat ultima dată: 2023-12-17 15:52
Acesta este un text foarte dificil pentru mine, pentru că este important să-mi transmit ideea, astfel încât să nu existe impresia că mi-am schimbat pantofii în timp ce sar.
Sunt categoric împotriva creșterii victimelor: împărtășesc vina și responsabilitatea, cred că trebuie să te gândești cu capul și să iei măsuri pentru propria ta siguranță, sunt înfuriat de poveștile din seria „bunica și-a amintit nopțile de fată și a mers la mass-media, nu poliției,”cred că este necesar să refuzăm sentințe ambigue„ aici și acum”- fie cu cuvinte prin gură, fie cu o lopată peste frunte. În general, nu sunt pentru ca bărbații să se ferească de femei, mi-e frică să închid ușa biroului sau să spun încă o dată un compliment și sunt împotriva celor care rup viața altor persoane de dragul unei bomboane ieftine. De asemenea, nu sunt un susținător al poveștilor din seria „Sunt o căprioară tremurătoare și nu am putut să refuz când m-a luat de genunchi - de atunci scuip, dar mănânc cactus” - citește Mă culc cu profesorul pentru un A, dă-i o muie producătorului pentru rol, te rog șefului de dragul carierei, dar apoi, alegând momentul potrivit, turn totul în presa galbenă și îmbrac haine de sacrificiu.
DAR!!! Fără a nega toate cele de mai sus, nu pot să nu spun: după ce am lucrat ca psiholog de mai mulți ani, sunt din ce în ce mai convins că NU ESTE PERMIS SĂ JUDECAȚI TOT DE LA VOI. Dacă acest lucru nu m-a afectat personal, dacă nu mi-e frică să strig cu voce tare „NU”, dacă pot bate o palmă pe cineva, apărându-mi onoarea, nu înseamnă că TOȚI POATE FACE ACESTA.
Persoanele care au fost abuzate în copilărie înghețează la cea mai mică repetare a complotului. Devin atât de speriați încât, în momentul atingerii „marelui și teribilului”, sunt „inundați” de amintiri, cad în traume și devin într-adevăr o „femelă tremurândă” incapabilă să lupte înapoi. Apoi plâng și se învinovățesc pentru ce s-a întâmplat. Nu vă jigniți - pe voi înșivă! Și acesta este doar un exemplu.
Există multe situații în care victima potențială este jenată și incomodă pentru a atrage atenția publicului asupra acțiunilor „violatorului”. Nu toată lumea este pregătită să sară și să toarne un bol cu supă pe capul șefului în timpul unei cine de afaceri într-un restaurant. Pentru că nimeni nu l-a văzut atingând-o sub masă și un astfel de act ar fi considerat inadecvat. Nu toată lumea este pregătită să alerge în HR cu hărțuire la locul de muncă, pentru că de multe ori nu există HR, dar există o rudă a șefului sau un robot indiferent pe statul de plată. O curățenie din străinătate, stoarsă de proprietar în camera din spate, nu poate merge la poliție, deoarece lucrează ilegal sau se teme că nu numai că nu o vor crede acolo, ci o vor adăuga și ea.
Desigur, este corect să atragem atenția asupra hărțuirii imediat, dar nu toată lumea este capabilă de asta. Și principalul lucru este că societatea noastră NU ATENȚIE la acest lucru. Pentru că nu există legi și mecanisme clare, dar există două extreme: condamnarea fanilor sloganului „asta nu mi s-ar fi întâmplat mie” și „metoo” fanatic care nu disting nuanțe și sunt gata să rupă pe oricine pentru o idee. Viața este mult mai subțire și mai dură, din păcate. Și veți fi surprins cât de multe victime reale ale abuzului sunt pur și simplu tăcute, deoarece agresiunea este adesea mai rea decât violența în sine. Și sarcina societății nu este de a lua parte, ci de a oferi un cod clar de responsabilitate și norme de comportament. Mă tem că nu în această viață a noastră.
Ca întotdeauna, te aștept în comentarii. Vă rog să vorbiți corect cât mai mult posibil. Subiectul nu este aici pentru hype. Aceasta este o problemă cu adevărat serioasă și cu mai multe fațete, care trebuie soluționată.
Recomandat:
Violența împotriva Propriei Persoane Ca Mod De Viață
Dezvoltarea de sine este minunată. Este important și necesar să dezvolți abilități utile în sine, să scapi de atitudini inutile. Totuși, din ce în ce mai des, autodezvoltarea este echivalată cu autodisciplina. De fapt, este o metodă de violență distructivă împotriva propriei persoane.
„Cioburi De Violență” Sau „De Ce țip La Copiii Mei?!”
De ce o femeie care își iubește copiii, îi îngrijește și îi protejează în orice mod posibil, se transformă brusc într-un monstru furios și face ceva, după care experimentează un sentiment teribil de vinovăție? De unde vin aceste fragmente de violență în noi?
Diferența Dintre Violență și Non-violență
Violența pentru mine este atunci când fac sau îmi permit să fac ceva ce nu vreau, pe care nu îl aleg. Voința mea poate fi suprimată în diferite moduri - prin înșelăciune (folosind construcții intelectuale înșelătoare), intimidare sau pătrundere neașteptată în zona intimă, ceea ce duce la o stupoare.
Iluminarea Cu Gaz Sau Comunicarea Violentă
Iluminarea cu gaz este una dintre formele violenței psihologice, care constă în negarea faptelor care au avut loc, forțând să pună la îndoială caracterul adecvat al percepției realității înconjurătoare. Cu alte cuvinte, acestea sunt manipulări psihologice concepute pentru a prezenta o persoană ca fiind anormală („defectă”).
Iertați Violența Sau De Ce Nu Iertați Repede
Cândva, în anii studenției, curiozitatea m-a condus la o sesiune ezoterică. Era la sfârșitul anilor nouăzeci. Era o sală cu perdele stacojii de catifea, o mulțime de lumânări căptușind pereții, fum de bețe de tămâie nepotrivite. Covorul gri acoperea parchetul.
