PATRU PRODUSE DE VINDECARE UNIVERSALE. PARTEA 3. TACEREA

2024 Autor: Harry Day | [email protected]. Modificat ultima dată: 2023-12-17 15:52

Liniște, ești cel mai bun

Din tot ce am auzit

B. Pasternak

Tăcerea, ca practică de vindecare, a existat din timpuri imemoriale în religiile din India, în budism și creștinism. În forma sa extremă, era soarta călugărilor - erau atât jurăminte de tăcere, cât și retragere din societatea oamenilor. Cu toate acestea, tăcerea nu este benefică doar pentru călugări și pustnici. Din cele mai vechi timpuri, practica tăcerii a fost considerată cel mai bun remediu pentru muritorii obișnuiți de tulburări mintale, o modalitate eficientă de a restabili sănătatea mintală.

Poate că poate părea ciudat pentru cineva, într-un moment în care întreaga lume din jurul nostru necesită comunicare, să considere tăcerea ca o poțiune vindecătoare. Astăzi, oamenii sunt interesați de cum să comunice mai eficient decât de cum să tacă mai eficient.

În timp ce venerăm cultul cuvântului, uităm adesea că acesta vindecă adesea, de exemplu, nu cuvântul, ci prezența unei alte persoane în apropiere și calitatea acestei prezențe. Fiecare dintre noi își poate aminti prezența tacită a unei persoane dragi sau a unui prieten, atunci când intimitatea dintre noi este mai profundă, cu atât suntem mai cufundați în înțelegerea tacită a celorlalți. Tăcerea poate răni, ucide, jigni, dar poate, de asemenea, să apropie, să aprofundeze contactul, să întrerupă jocurile de cuvinte fără sens și să se exprime într-un limbaj care merge din inimă în inimă.

Dar de multe ori o persoană nu poate tăcea. Cuvinte, cuvinte, cuvinte … Călătorii de salvare care ne țin pe linia de plutire. „Lasă-l să spună măcar ceva”, „Trebuie să spun ceva” - majorității dintre noi le este atât de greu să suportăm tăcerea. Însă cuvântul este argintiu, iar tăcerea este aurul, nu numai pentru că, în timp ce vorbim, putem scutura prea mult, ci și pentru că, cu cât spunem mai multe cuvinte, cu atât generăm mai mult haos în jurul nostru și în interiorul nostru. Tăcerea vă permite să conservați energia, duce la pace interioară și claritate a minții. Tăcerea poate ajuta cu tulburările neuropsihiatrice, durerile de cap, distonia vasculară și calmează sistemul nervos. Nu degeaba, în timpul bolii, oamenii preferă tăcerea decât conversațiile.

În tăcere, și nu în procesul verbalizării, apar metamorfoze vindecătoare în psihicul uman: doliu, pocăință, iertare etc.

Voi spune că, în practica mea psihoterapeutică, am dat peste un tip de client pentru care tăcerea și pauzele rezultate erau greu de suportat. Pauza care a apărut a provocat confuzie și nevoia imediat apărută de a spune cel puțin ceva, doar pentru a-l umple. Clienții au vorbit entuziasmați, căutând subiecte noi și noi, din care a fost extrem de clar - au făcut tot posibilul să țină schimbul verbal cu un interlocutor real, pentru a nu rămâne singuri cu ei înșiși, cu lumea lor interioară. Astfel de clienți experimentează o pauză prelungită ca o slăbire a conexiunii cu realitatea, în timp ce vorbesc - ca o reînnoire a acestei conexiuni. Discuția despre anxietate, nesiguranță și sentimente de vinovăție este o metodă bine cunoscută pe care oamenii o aleg să facă față acestor sentimente neplăcute.

„Vocea ființei este întotdeauna liniștită, dar, astfel încât să nu existe nicio șansă să o audă, Gerede (vorbărie) sună din ce în ce mai tare” (M. Heidegger).

Tăcerea eliberează emisfera dreaptă, non-verbală, de presiunea stângă, verbal-logică și contribuie la armonizarea relațiilor interhemisferice. Tehnicile utilizate în mod tradițional în acest scop vizează de-potențarea conștiinței, reducerea la tăcere a ego-ului vorbăreț și a super-Eului omniprezent. Esența tehnicilor este de a uita capacitatea de a vorbi o vreme. Uitând vorbirea umană simplă, uitând limbajul cuvintelor și revenind la limbajul senzațiilor corporale și al imaginilor vizuale, se aruncă într-un „vis de veghe” sau „un vis cu ochii deschiși”. Aceasta este o stare de inversiune a percepției, atunci când lumea interioară, ca să spunem așa, devine externă. Cel tăcut câștigă vedere intuitivă, tăcerea interioară dezvăluie magic adevărul sentimentelor și întoarce sufletul uitat și abandonat ca fiind inutil în lumea valorilor comunicării eficiente.

Tăcerea vindecătoare este o stare de „fără gânduri”, sau mai bine zis, fără gânduri formate verbal. O astfel de stare este naturală și primitivă pentru om. Cuvântul este cel mai îndepărtat, s-a îndepărtat de lucrurile întrucât sunt o invenție umană și departe de singura măsură a dezvoltării umane.

Puteți încerca la început să taci și să însoțești tăcerea cu o activitate monotonă ritmică care absoarbe complet și se desfășoară într-un ritm liniștit. Aceasta poate fi orice activitate percepută ca recreere (de exemplu, brodat sau săpat în grădină) și diverse forme de recreere activă, în special în natură, departe de agitație (pescuit, mers sau jogging) și chiar o „tăcut” din copilărie. Uneori totul se întâmplă exact invers, o persoană, începând să efectueze o activitate monotonă după bunul său plac, se scufundă din ce în ce mai adânc în tăcere.

Uneori este util să scapi de comunicare, să elimini comunicarea prin telefon și să nu lași în viața ta cuvinte din exterior (TV și radio). Când fizic nu există deja nimeni cu care să vorbești, este important să faci următorul pas mult mai dificil - să nu vorbești cu tine însuți, să oprești comentatorul tiranic interior.

Puteți încerca următoarea metodă de oprire a unui comentator verbal. „Privind fără cuvinte”. Alegeți un articol și începeți să-l priviți. Nu spuneți „drăguț”, „urât”, „util”, „inutil”. Fi tăcut. Nu aduce cuvinte, ci doar privește. Dar mintea va deveni jenată, va dori cu siguranță să vorbească, va dori cu siguranță să spună. Dar sarcina ta este să vezi, nu să vorbești. Dezactivați comentatorul. Trimite-l în vacanță, trimite-l departe, departe. Nu va fi ușor. Ar trebui să începi cu lucruri în care nu ești prea implicat. Alegeți un obiect care nu vă implică prea mult, ceva neutru (un copac, o fereastră într-o casă vecină, o bancă la intrare etc.)

Toamna este un moment minunat pentru a practica tăcerea. Este ca și cum natura însăși sugerează că este timpul să taci. Plimbându-se prin pădurea de toamnă, oamenii, ascultând adesea de un sentiment interior, se împrăștie în direcții diferite și rup doar ocazional tăcerea. O pădure de toamnă sau un parc slab populat pot deveni locuri de izolare sacră de haosul și agitația lumești ale marelui oraș.

Diverse tehnici de artă vor ajuta la oprirea fluxului de cuvinte și cufundarea în tăcerea vindecătoare, de exemplu, desen, modelare, florărie sau lucrul cu cele mai neașteptate mijloace (cereale, ierburi, hârtie de ziar etc.).

Puteți încerca să desenați o persoană tăcută și care vorbește, sau să înfățișați cuvinte și tăcere metaforic, să sculptați o „casă a cuvintelor” și „o casă a tăcerii”. Folosind proverbul „cuvântul este argint, tăcerea este aur”, descrie metaforic relația argint-aur.

Tăcerea este un „boschet sacru” care te ajută să te curățești de agitația și obsesia inutile pentru cuvinte. În tăcere găsim adevărata noastră esență. Cu toate acestea, ar trebui simțit și momentul „Destul”. Destul de tăcere, este timpul să spunem.