2024 Autor: Harry Day | [email protected]. Modificat ultima dată: 2023-12-17 15:52
În timp ce umorul este potențial util în psihoterapie, mulți terapeuți au subliniat, de asemenea, că există riscuri asociate cu utilizarea acestuia. Umorul poate fi folosit pentru o varietate de scopuri în interacțiunile sociale de zi cu zi, inclusiv utilizări negative, cum ar fi umilința și ridiculizarea, constrângerea în supunerea la normele sociale și evitarea rezolvării problemelor. Deși majoritatea psihoterapeuților încearcă să evite utilizarea umorului în aceste moduri, există riscul ca umorul lor să poată fi înțeles greșit de către clienți și perceput în mod eronat ca intruziv sau agresiv. Deoarece umorul este inerent ambiguu, există întotdeauna posibilitatea de a greși greșit. În consecință, psihoterapeuții ar trebui să monitorizeze cu atenție modul în care observațiile pline de umor sunt primite de către clienți și modul în care acestea afectează sentimentele și percepțiile lor.
Terapeutul care folosește umorul poate da clientului impresia că nu își iau problemele foarte în serios. Dacă terapeutul este obligat să explice că ceea ce a spus este doar o glumă, aceasta înseamnă că umorul ar putea fi folosit în mod necorespunzător și fără tact, iar incapacitatea clientului de a percepe ceea ce s-a spus ca umor indică faptul că terapeutul nu este în acord cu sentimentele clientului și are nevoie. Terapeuții folosesc uneori în mod necorespunzător umorul ca răspuns defensiv la propriile necazuri sau ca o modalitate de a-și demonstra spiritul. Atunci când este utilizat de clienți, umorul poate acționa și ca un mecanism de apărare nesănătos, ca o modalitate de a evita rezolvarea problemelor sau ca un mijloc de devalorizare a propriilor puncte forte și a sentimentelor prin auto-ridiculizare.
În plus, clienții pot prezenta un stil de umor dezadaptativ și agresiv. Angajându-se în interacțiuni pline de umor cu acești clienți, terapeutul poate întări din greșeală un stil de umor nesănătos.
Un alt risc al utilizării umorului este acela că atunci când terapeutul se ocupă de anumite subiecte într-o manieră plină de umor, clientul poate simți că aceste subiecte sunt tabu și nu trebuie discutate în mod serios. În plus, clienții pot simți nevoia să râdă împreună cu terapeutul pentru a arăta că au un „simț sănătos al umorului”, chiar și atunci când această veselie superficială maschează sentimentele de durere sau resentimente. Astfel, folosirea umorului de către terapeut împiedică adesea clientul să exprime sentimente negative sau dezacorduri.
Terapeuții nu numai că ar trebui să monitorizeze cu atenție influența tuturor comunicărilor lor în psihoterapie, ci să fie, de asemenea, deosebit de atenți la efectul umorului asupra clienților. Dar asta nu înseamnă că ar trebui să fii mereu serios și lipsit de umor.
R. Pierce a sugerat că, deși umorul este adesea util, este nepotrivit în psihoterapie:
- atunci când este folosit pentru a umili un client, a râde de el sau a-l imita;
- atunci când este folosit ca o reacție defensivă pentru a abate atenția de la o problemă stresantă emoțional la subiecte mai sigure;
- când nu este legat de scopul psihoterapiei, ci satisface dorința terapeutului de distracție și ia timp și energie prețioase.
Psihoterapeuții ar trebui să fie deosebit de atenți în utilizarea umorului atunci când au de-a face cu clienți care au dificultăți specifice legate de umor. Un tip complet diferit de dificultate legată de umor apare la clienții care utilizează excesiv umorul ca mod de banalizare a problemelor și evitarea rezolvării lor. Acesta este tipul de client care folosește o formă patologică de umor în timpul psihoterapiei, tratându-și problemele psihologice și procesul terapeutic în sine ca „o mare glumă”. Aceste utilizări ale umorului pot fi însoțite de alte forme de comportament evitant. Scopul aici nu este de a elimina simțul umorului clientului, ci de a-l face mai integrat cu realitatea și, prin urmare, mai sănătos.
Recomandat:
Test Pentru Prezența Unei „încărcături” Traumatice Asociate Cu Dreptul La Existență Fizică
A fi viu înseamnă a fi prezent, spontan, conștient și trăi, în ciuda agresiunii față de existența cuiva … Te-ai născut - atunci competiția este inevitabilă. Dacă ești, atunci există corpul tău. Iar corpul tău este material. Există și are loc deja în această lume materială.
Simțul Umorului Pentru Sănătatea Mintală
Simțul umorului - o trăsătură psihologică a unei persoane, care constă în observarea contradicțiilor din lumea înconjurătoare și evaluarea acestora din punct de vedere comic. Umorul nu este doar ceva amuzant în viața noastră. Este adesea de sprijin și relaxant într-o varietate de situații de viață.
„Coluziune Prietenoasă”, Sau Despre Riscurile în Psihoterapie Cu Un Psiholog Prietenos
Fenomenul așa-numiților „psihologi prietenoși” (din engleza friendly - friendly) a apărut în spațiul nostru socio-cultural relativ recent și operează în domeniul problemelor LGBT. Forma externă pare să nu fie rea: este un răspuns la nevoia homosexualilor și a lesbienelor de a vorbi despre ei în mod deschis atât în societate, cât și în cabinetul psihologului.
Limitele Personale Asociate
Natura feminină este foarte sensibilă, vulnerabilă și emoțională. Când o femeie se îndrăgostește, de multe ori se uită și începe să se dedice aproape în întregime unei relații și unui partener. În timpul îndrăgostirii, fuzionarea are loc atunci când nu există limite nici pentru sine, nici pentru partener.
Om Bogat. Evaluează Riscurile
Potrivit acestora, un om bogat este o soluție la toate problemele lor odată pentru totdeauna, este o garanție a păcii și bunăstării, un sinonim al succesului și fericirii. Principalul lucru sunt banii - restul nu contează. Problema este că există puțini bărbați bogați și există și mai puțini bărbați bogați și liberi și există foarte puțini bărbați bogați, liberi, fără tulburări mintale și abateri.
