Povestea FALCONULUI PIERDUT

2024 Autor: Harry Day | [email protected]. Modificat ultima dată: 2023-12-17 15:52

Îmi place foarte mult basmul „Rățușca cea urâtă”, îi cer deseori recitirea (revizuirea desenului animat) acelor clienți care au venit cu o cerere de îmbunătățire a stimei de sine. Un basm foarte terapeutic, amabil, cu un mesaj important. Apropo, care este mesajul, după părerea ta, în acest basm? Care este ideea principală din spatele ei? Să speculăm în comentarii!

Între timp, vă ofer să citiți un alt basm, care, de asemenea, provoacă adesea o rezonanță puternică la persoanele cu îndoială de sine, lipsa de încredere în abilitățile lor, în capacitățile lor, precum și în cei care nu se înțeleg, nu înțelege scopul lor.

Asa de,

Povestea șoimului pierdut

Nu se știe cum, dar un ou a căzut cumva din cuibul șoimului. Din fericire, a fost suficient de puternic pentru a nu se sparge, a supraviețuit când a lovit pământul. Un ou s-a rostogolit pe pantă și s-a rostogolit pe o pajiște caldă unde pășeau caii. În această pajiște, șoimul a ieșit dintr-un ou.

A început să se uite în jur. În jurul său este vânt ușor, cald, blând, zi frumoasă. Și apoi șoimul s-a întrebat: cine sunt eu? Care este numele meu? Ce pot sa fac? Unde este locul meu?

Șoimul s-a dus la cai.

- Cine ești tu? a întrebat șoimul.

- Suntem cai! răspundeau mândrii caii.

- Cum e? Ce sunt caii?

- Dar uite cum putem sări repede, la galop.

Și caii au galopat. Și a fost foarte frumos! Sokolik se uită la felul în care zburau cozile și coamele de cai mândri, cum tremura pământul din zgomotul copitelor, cum strălucea corpul calului musculos neted sub soare, cum se grăbeau mai repede decât vântul.

Șoimul a încercat să alerge și el la galop, dar unde acolo! Caii au nechezat peste el și au concluzionat:

- Nu, știi, nu ești un cal! Nu poți fugi, vei face un cal rău!

Șoimul s-a supărat și a mers mai departe. Am dat peste un iaz în care înotau carasii. Șoimul a văzut cât de repede înoată în apă, cum își flutură aripioarele, cum au tăiat suprafața apei.

Iată șoimul, și-a întins aripile, în loc de aripioare, s-a scufundat în apa albastră, a încercat să înoate în același mod. Da, unde acolo! Numai crapul caras abia și-a ridicat burtele solzoase de râs:

- Nu, prietene! Fără pește de la tine! Pleacă de-aici!

Șoimul era și mai supărat. Dar ce să faci? Am continuat.

Am venit în pădure. Copacii sunt înalți, veverițele sar printre copaci. Sari cu dextil din ramură în ramură. Șoimului i se părea foarte frumos. Dai crede că voi încerca la fel!

Abia acum aripile îi erau în cale, doar el se risipea să sară din ramură în ramură, dar se confundă, se agață de ramuri, se dovedește foarte ciudat. Veverițele au râs de șoim:

- Oh, m-am distrat! Da, o veveriță din tine este ca o balerină dintr-un elefant! O veveriță isteață nu va ieși din tine! Nu ai nicio înclinație, nici talent!

Șoimul era și mai supărat. Își atârnă complet capul.

Oriunde a rătăcit șoimul nostru. Cine nu a văzut! Șoimul și-a simțit șoimul și neregula, stângăcie, stângăcie.

Și șoimul îi ura aripile largi, ceea ce îl împiedica să sară peste copaci, ca veverițele și maimuțele. Și șoimul își ura ciocul puternic, care nu putea elibera apă și spăla așa cum făceau elefanții. Și șoimul își ura picioarele puternice, care nu puteau alerga la fel de repede ca caii. Și și-a urât penele, ceea ce l-a împiedicat să înoate la fel de repede în apă ca peștii.

Și odată șoimul a întâlnit doi șoimi. Au fost încântați să-l vadă, l-au chemat să zboare împreună, în țări îndepărtate, să admire câmpurile de la înălțime, să aibă aripi calde sub soare, să taie aerul, să vâneze, să apuce prada cu labele lor puternice, să o înece cu un cioc puternic. Urcă până la albastrul cerului.

- Nu, fraților! Unde ar trebui să merg? Aripile mele nu-mi permit să sar pe ramuri, dar tu îmi oferi să zbor! Picioarele mele nu pot alerga la fel de repede ca și caii mândri și vorbești despre vânătoare! Penele mele nu mă lasă să plutesc, dar tu spui că mă vor ajuta să zbor! Nu sunt bun pentru nimic! Nu este loc pentru mine pe acest pământ, nu este loc pentru mine în mare, nu va fi loc pentru mine în ceruri!

Șoimii s-au privit și au zburat mai departe. Și șoimul a fost lăsat să trăiască cu gândul că nu are niciun scop. Toată lumea o are, dar el nu. Cineva înoată, cineva sapă pământul, cineva aleargă, cineva sare, cineva zboară. Oricine, dar nu el.

Aparent, soarta este …

_

De obicei basmul se termină cu un final fericit. Dar în viață nu este necesar. Pentru că câți șoimi persistă să sape ca alunițele? Câți dintre ei învață să alerge ca caii? Câți învață să sară copaci ca veverițele? Unii șoimi reușesc chiar să participe la competiții de alergare, înot, săpături de găuri …

Și câți șoimi și-au coborât aripile în încercări zadarnice de a-și găsi locul, de a se regăsi?

Și tu? Te-ai recunoscut în șoimul nostru?