2024 Autor: Harry Day | [email protected]. Modificat ultima dată: 2023-12-17 15:52
Articolul „O vedere paradoxală a trădării” a provocat un răspuns excelent din partea cititorilor.
Pe scurt, esența articolului este că soția a asistat la corespondența intimă a soțului ei cu o altă femeie și a venit la un psiholog pentru a-și ordona sentimentele și modul în care ar trebui să se raporteze la acest incident. Soțul neagă trădarea și își asigură soția că o iubește. Pe parcursul raționamentului ei, soția decide să mențină familia împreună, mutând locul de control de la soț la ea însăși. Mai mult, ea îi mai spune că iubește și chiar cere iertare că l-a tratat cu neîncredere.
Psihologul în acest caz poate recomanda femeii soluții? Înainte erau muncitori politici și bunicile de pe bancă care puteau condamna un trădător, spunând categoric: „El este un trădător, scapă de el!”
În ambele cazuri, va exista o omisiune importantă: nimeni nu a întrebat-o pe femeie ce vrea ea însăși, cum crede ea însăși că este corect?
Și astfel, o femeie ia decizia care i se pare corectă în funcție de sentimentele și circumstanțele ei. Și aici ea se poate confrunta din nou cu o atitudine diferită: cineva va spune „bine făcut”, cineva „bine, ești un prost”.
Care este adevărul? Poate exista un singur adevăr sau este diferit pentru toată lumea? Este lumea împărțită în alb și negru sau există unele nuanțe între ele? Emitem verdictul nostru fără suficiente date inițiale: soțul a înșelat în mod constant sau „a ieșit din drum” pentru prima dată, ce fel de relație au avut cu soția în tot acest timp, pentru ce motive interne soția a făcut exact o astfel de decizie și a pronunțat exact cuvintele pe care le vor face în continuare?
Și există cupluri care aleg o relație deschisă și văd armonie în aceasta. Ar trebui mustrați ca școlari și acuzați că nu știu că „nu trăiești conform lui Erich Fromm, nu vei vedea nici dragoste sau fericire mare și pură”?
Poate că psihologul ar trebui să planteze o sămânță de îndoială. De exemplu, oferiți feedback clientului fără judecată: "Mi se pare că ați ales să intrați în negare / auto-acuzare pentru a face față frustrării. Vedeți singuri în acest moment modalități mai optime de ieșire din criza familiei?"
Expresia cheie aici este „mi se pare”. În opinia mea, un psiholog ar trebui să evite judecățile categorice, nu cunoaște cu siguranță toate circumstanțele și nu este un magician pentru a prevedea care va fi impactul acestei sau acelei decizii. Spunând „mi se pare, cred …”, psihologul lasă loc viziunii clientului, își dă seama că el, la fel ca Socrate, știe că nu știe nimic, că există o persoană care trebuie să se bazeze pe nevoile sale, pe alegerea sa.
Sarcina psihologului este să fie acolo, să sprijine, să ofere feedback dacă este necesar, lăsând dreptul de a alege pentru client.
Ce părere aveți, dragi cititori? Cât de departe se extinde responsabilitatea psihologului?
Recomandat:
Cu Cât Este Mai Departe, Cu Atât Mai Aproape. Cum Să Te Menții într-o Relație
Există o astfel de expresie: „Cu cât mai departe, cu atât mai aproape”. O folosim adesea în contextul descrierii relațiilor noastre cu ceilalți. Deși o pronunțăm cu ironie, există un fir de adevăr în această expresie. Îndepărtându-ne de oameni, tânjim după ei, ne lipsește comunicarea.
Reducerea La Zero Ca Modalitate De A Trăi Mai Departe. Sau Cum Să Treci Prin ZERO-ul Vieții Tale
A trece prin zero înseamnă a te schimba, înseamnă a te naște din nou, cu noi puncte de vedere, gândire, gânduri și, în general, cu un caracter nou, deși tot mai mulți oameni sunt convinși că nu se schimbă. Trecerea prin zero înseamnă că programele vechi pe care le-ați folosit nu mai funcționează, iar cele noi sunt încă în stadiul de conectare.
Scrisoare Psihologică „Testament Pentru Copii” Sau „Bonul Fericit Spre Mai Departe”
De la autor . Într-un videoclip recent, am împărtășit spectatorilor cât de important este să vă legați de părinții voștri interiori, chiar și în cele mai dificile situații. Această reconciliere virtuală are un efect vindecător asupra bunăstării și integrității acceptării de sine asociate cu atribuirea spirituală și fizică.
Clientul Psihologului - Cine Este?
Din câte știu, în mintea oamenilor obișnuiți, departe de psihologie, există o anumită imagine a unei persoane care apelează la un psiholog. Acesta este un whiner slab, cu voință slabă, un învins care nu are propria opinie cu o grămadă de complexe, care însuși nu știe cum să-și rezolve problemele.
O Astfel De Terapie Diferită: Clientul „vreau” și Clientul „trebuie”
TERAPIE atât de diferită: CLIENTUL „VREA” ȘI CLIENTUL „NADO” În psihicul unei persoane mature Vreau și trebuie să mă înțeleg armonios, dorințe și obligații. Continuăm subiectul ridicat în articolele „Între nevoie și dorință și dubla capcană a relațiilor Nu sunt un susținător al tipologiei clienților și a cererilor acestora, iar în terapie subliniez individualitatea personalității clientului și unicitatea cererii sale.
