IERTAREA ÎN PSIHOTERAPIE

2024 Autor: Harry Day | [email protected]. Modificat ultima dată: 2023-12-17 15:52

Articolul este inspirat din mai multe cazuri de clienți nevrotici, deoarece nu își pot ierta părinții.

Îi pot înțelege pe clienții mei care nu sunt pregătiți să ierte insulte, umilințe, abuzuri fizice, agresiuni psihologice, exploatare sexuală și alte orori prin care au trebuit să treacă în copilărie. Adesea, doar pentru că cel care a rănit, a rănit, nu se pocăiește cel puțin, nu vor să-l scutească de acuzațiile lor. Se apără împotriva admiterii, de exemplu, a copilăriei dificile a unei persoane care le-a schilodit prin justificarea și absolvirea de responsabilitate.

Iertarea nu conduce mânia trecută, ci mai degrabă prin ea. Atunci când o persoană este capabilă să se supere nedreptății care i s-a întâmplat, poate recunoaște trauma ca atare, își poate urăște chinul și apoi, probabil, se va deschide calea către iertare.

După furie și doliu pentru trecutul său, o persoană deschide calea către faptul că, ca adult, este capabil să vadă viața părinților săi și limitările care se aflau în ea, prin urmare, vor deveni capabili de autentic simpatie și înțelegere.

Acest proces depinde de o decizie conștientă de a lăsa trecutul în trecut, de a se distanța de el. Victimele abuzului părintesc nu mai pot lua decizia de a nu lăsa durerea copilăriei să-și stăpânească viața atunci când se simt suficient de puternici pentru a-și influența viața, când locul principal în viața lor nu sunt părinții, ci ei înșiși.

Acest lucru devine posibil atunci când oamenii au atins un astfel de nivel al dezvoltării lor interioare, când au o oportunitate fundamentală de a alege. Când o persoană decide dacă va rămâne în disperare, tristețe și furie autodistructivă pentru tot restul vieții sale sau își va asuma responsabilitatea pentru viața sa, atunci există posibilitatea de a „da drumul”.

În practica mea, iertarea pentru clienți a venit atunci când și-au abandonat toate așteptările în legătură cu părintele, și-au abandonat speranțele iluzorii că într-o zi va veni, să se pocăiască, în cele din urmă să fie corect, să ceară împăcarea. Atâta timp cât clienții insistă că părintele (sau o altă rudă) le datorează ceva, ei sunt încă asociați cu el. Nu există nicio ieșire din aceste stări opresive.

Unii dintre clienții mei, care au avut curajul de a elimina toate pretențiile de la ei înșiși, după un timp au devenit oameni liberi și prosperi. Unii care nu au avut curajul să se despartă de iluzii sau beneficii (de exemplu, un apartament, o muncă) au mers, din păcate, pe drumul „strâmb” al acestei vieți.

Întotdeauna am crezut că este important să le transmit clienților că aceasta este decizia lor personală, cum și când vor să „se împace” și să „ierte”. Nu cred că este corect să privim „iertarea” ca un scop terapeutic.

Oamenii care nu reușesc să facă acest pas se vor simți vinovați și răi pentru că experimentează incapacitatea lor de a ierta ca un eșec.

Sarcinile terapeutice care forțează cu forță „iertarea” întăresc sentimentul clientului că datorează și datorează ceva pentru care nu sunt pregătiți intern.

Statul care permite „iertarea” nu poate fi impus din exterior, la fel ca credința, speranța și iubirea.

Problema vârstei este, de asemenea, importantă. Bineînțeles, totul este individual, dar „cererile” tinerilor de a-și ierta chinuitorii arată ca niște agresiuni fără suflet. Iertarea este un concept existențial inerent maturității. Toate la timpul lor.

Am citit odată un articol surprinzător de frumos al unui coleg care sugera un exercițiu de iertare a celor dragi făcând bărci de hârtie și lăsându-i să meargă pe apă. Frumoase, emoționante, dar bărcile de hârtie nu sunt suficiente pentru a ierta. Un astfel de exercițiu frumos poate fi efectuat atunci când nemulțumirile au „plutit deja”, ca un ritual de rămas bun al trecutului, în care nu a fost încă iertare.

Iertarea nu poate fi scopul terapiei, ci unul dintre rezultatele sale. Iertarea este o dovadă a forței, a maturității, a calității unei persoane care legiferează pentru sine.

Rezultatul iertării este eliberarea de negativitate, deschizând un loc atât pentru emoții și sentimente pozitive, cât și pentru evenimente vesele din viață.