Îndoială De Sine

2024 Autor: Harry Day | [email protected]. Modificat ultima dată: 2023-12-17 15:52

Te simți constant nesigur în legătură cu tine însuți? Te îndoiești de fiecare decizie pe care o iei? Ți-e teamă să vorbești despre sentimentele tale, să ceri ce vrei? Ți-e greu să faci cunoștințe noi? Te bântuie constant un sentiment de nesiguranță și îți otrăvește viața? V-ați săturat să vă fie frică de tot și ați dori să găsiți stabilitate și libertate interioară? Apoi vi se arată psihanaliza de grup și psihoterapia psihanalitică individuală

Ce este îndoiala de sine?

Îndoiala de sine este o stare emoțională complexă de frică, anxietate, îndoieli obsesive, stângăcie și senzație de rău. De regulă, persoanele care se confruntă cu îndoiala de sine descriu această condiție ca fiind foarte chinuitoare. Îndoiala de sine devine o problemă atunci când forțează o persoană să abandoneze planurile și să-și pună în aplicare propriile idei, împiedică noi cunoștințe și îngreunează comunicarea deja existentă. De obicei, persoanele care suferă de îndoială de sine tind să aibă gânduri obsesive și îndoieli constante.

Pe de altă parte, îndoiala de sine face o persoană mai prudentă, ajută la evaluarea realistă a dificultăților viitoare, la găsirea și luarea în considerare mai atentă a modalităților de depășire a acestora.

Situația este mai complicată în cazurile în care îndoiala de sine este, parcă, negată, acoperită cu o bravadă ostentativă, un curaj excesiv, ducând la acțiuni necugetate și consecințe triste. Această formă de comportament este o apărare împotriva sentimentelor dureroase de îndoială de sine, a sentimentelor de slăbiciune și vulnerabilitate. Acest comportament defensiv se numește narcisism patologic. În acest caz, experiențele dureroase de îndoială de sine se pot transforma în acțiuni impulsive riscante (răspunsuri) sau se pot ascunde sub acoperirea unei admirații de sine ostentative, o nevoie constantă de a evalua alte persoane, o reacție pozitivă sau negativă. Cel mai dureros lucru pentru acest tip de oameni este indiferența și indiferența, care pot duce la simptome precum atacuri de panică sau fobii.

Cauzele nesiguranței: ce se află în spatele îndoielii de sine?

Să aruncăm o privire la modul în care se formează îndoiala de sine. Desigur, rădăcinile îndoielii de sine se formează în copilăria timpurie împreună cu formarea stimei de sine. De regulă, principalele motive pentru formarea nesiguranței sunt lipsa acceptării emoționale și a sprijinului emoțional (aprobare) în copilărie. Acest lucru duce la o lipsă de obiecte de protecție și de susținere în psihicul uman. Și, după cum știți, pentru sănătatea mentală și psihologică a unei persoane, este necesară o imagine pozitivă (protectoare și de susținere) a figurilor părintești (mama și tatăl). De asemenea, un factor important în formarea îndoielii de sine este respingerea agresiunii copilului de către părinți. În acest caz, psihicul spune că părinții agresivi (puternici și încrezători) nu au nevoie de el și, adaptându-se la așteptările lor inconștiente, devine mai pasiv și mai nesigur. În psihoterapia psihanalitică a clienților care suferă de nesiguranță, putem observa auto-respingere, jenă, rușine, timiditate și un sentiment inconștient al propriei noastre exclusivități ca compensare a experiențelor dureroase.

Cum poate psihanaliza de grup și psihoterapia psihanalitică individuală să ajute la îndoiala de sine?

Sarcina principală a psihoterapiei psihanalitice, atât de grup, cât și individuală, este de a restabili o imagine pozitivă a figurilor părintești. În procesul de lucru cu un psiholog psihanalitic, atât în grup, cât și individual, clientul formează un spațiu în care își poate aduce toate experiențele dureroase.

În acest spațiu, experiențele dureroase ale copilăriei care determină inconștient modelele noastre de comportament în prezent se ridică și au ocazia de a fi procesate (re-trăite, regândite, supraestimate). În timp, acest spațiu pătrunde în client și devine spațiul său intern, în care există suficiente resurse și obiecte de protecție pentru a rezolva problemele interne.

Psihanaliza și psihoterapia psihanalitică nu rezolvă probleme pentru client, ci doar creează acel spațiu, acele condiții în care clientul își poate rezolva deja problemele în mod independent. Acest lucru face ca clientul să fie mai matur, mai liber, mai independent și mai încrezător în sine.