2024 Autor: Harry Day | [email protected]. Modificat ultima dată: 2023-12-17 15:52
Există familii în care există fapte pe care niciunul dintre membrii familiei nu le admite, la care închid ochii, scheletele sunt ascunse în dulap, care otrăvesc viața acestor membri ai familiei, care țin dulapul încuiat permanent. Acest dulap este ocolit de al zecelea drum și, dacă cineva trebuie să se uite accidental în el, toată lumea se comportă de parcă nu ar exista un schelet. Cel care a văzut acest schelet în cele din urmă încetează să mai aibă încredere în ochii lui și în alte simțuri, intrând într-o conspirație nerostită cu restul familiei. Aceste schelete pot include: tulburări mentale ale unuia dintre membrii familiei, infracțiuni care au dus la consecințe grave, violență, trădare a soților și multe altele. Este deosebit de dificil pentru copiii din astfel de familii, deoarece astfel de schelete le afectează psihicul într-un mod special.
Astfel, o mamă nesănătoasă din punct de vedere psihic nu este capabilă să participe pe deplin la viața copilului ei, cu sprijinul întregii familii, încearcă cu grijă să ascundă prezența bolii și încearcă să pretindă că este „normală”. Copilul nu știe că mama este de fapt bolnavă, iar motivele comportamentului ei nu îi sunt cunoscute. Egocentrismul copilului îi spune că el este de vină pentru toate. Drept urmare, copilul se confruntă cu sarcina de a inventa un model compensatoriu care să-i permită să facă față cumva acestui lucru. Modelul compensator devine cel mai important în viața unui astfel de copil, provocând daune grave vieții copilului său și sarcinilor cu care se confruntă. Negarea faptelor care sunt importante pentru copil, dar pentru copil sunt importante faptele care se referă la cei dragi, ceea ce creează tensiune în psihicul său; toate reacțiile, apărările și comportamentele sale încep să se alinieze în jurul acestei situații vagi și fără nume. Această situație vagă, acest teribil schelet din dulap nu poate fi numit, clarificat, jelit și, prin urmare, fixează psihicul pe sine. Scheletul, prezent invizibil în dulap, creează fantezii, construiește construcții emoționale și raționale, care sunt cumva concepute pentru a explica ce se întâmplă, psihicul caută să ajungă la un fel de finalizare, un fel de decizie și, în cazul psihicul copilului - o decizie consecventă, deoarece încă nu poate procesa și asimila contradicțiile.
Informații adevărate, explicații oneste creează terenul pe care să construim. Indiferent cât de triste sunt informațiile, vă puteți baza pe ele, le puteți experimenta în mod adecvat. Orice tragedie poate fi „normală” dacă vă permiteți dvs. și celorlalți membri ai familiei să o experimentați și, în cele din urmă, să supraviețuiți. Numitul, explicatul încetează să mai „atârne” în psihic ca ceva noroios, haotic și fără margini, își dobândește numele și granița și apoi poate fi experimentat. Denumirea este întotdeauna un pas important în procesul de terapie prin experiență; se poate jeli și experimenta ceva care are un nume, ceva care are o graniță. Tratamentul dependenței începe și cu recunoașterea: „Sunt alcoolic”, „Sunt dependent de droguri”, „Sunt dependent de jocuri de noroc”. Numele vă permite să mergeți mai departe, este un fel de punct „de la”. Fără numele unei anumite tragedii, este imposibil să mergi mai departe, este imposibil să scapi de întrebarea mâncărimei: „Ce se întâmplă?” și veșnice încercări false de a răspunde cumva la această întrebare. Acolo unde nu există granițe, domnește incertitudinea și haosul, care mătură neîncetat orice linie de contur, deoarece este foarte înfricoșător să înfrunți esența, să deschizi un dulap și să vezi un schelet care a fost depozitat acolo de mulți ani. Dar când se întâmplă acest lucru, psihicul se maturizează până la punctul în care o persoană este capabilă să numească evenimentul pe nume propriu și începe un proces ireversibil de schimbări calitative.
Recomandat:
Influența Experienței De Viață A Soților în Familia Părintească Asupra Construirii Propriei Lor
Devenind adulți, independenți, o persoană câștigă posibilitatea de a alege. Suntem liberi să facem ceea ce considerăm potrivit, toate drumurile sunt deschise. Putem să ne admirăm părinții și să ne străduim să fim demni de ei sau putem renunța să călcăm pe calea pe care s-au împiedicat și s-au împiedicat toată viața.
Distorsiunea Percepției Noastre Sub Influența Experienței Din Trecut. Fenomenul De Transfer și Controtransfer
Fenomenul de transfer descris de Sigmnud Freud este una dintre principalele descoperiri în psihanaliză și practica psihoterapeutică. Potrivit lui Carl Gustav Jung, „transferul este alfa și omega terapiei”. Acest fenomen constă în faptul că sentimentele, așteptările, comportamentul și alte caracteristici ale relațiilor cu figuri semnificative din trecut sunt transferate (proiectate) către alte persoane din prezent.
CE SE ÎNTÂMPLĂ CU O FEMEIE CÂND INFLUENȚA VATAMĂRILOR ASUPRA DEȘEURILOR?
Ce se întâmplă cu o femeie când trauma încetează să mai aibă o putere puternică asupra ei? Cum privește lucrurile care păreau clare înainte? Și cel mai important, este ea însăși aceeași persoană sau este deja complet necunoscută? Într-o dimineață, într-o zi ploioasă tipică, s-a trezit cu gânduri ciudate în cap.
Influența Culorii Asupra Psihicului Uman
Deja nimeni nu este surprins de faptul că culorile ne pot influența starea de spirit, percepția asupra lumii și chiar caracterul unei persoane. Știința a dovedit dependența alegerii culorii de starea sufletească. Lumina și culoarea au o influență puternică asupra formării statutului psihofiziologic al corpului uman.
Scheletele PRO Din Dulap
Amintiți-vă, într-un articol am scris că la 30 de ani „rămânem fără șine așezate de părinți și trebuie să ne găsim propria cale”? În acest sens, vreau să împărtășesc observațiile mele. Recent am fost la un master-class foarte interesant în psihogenetică, unde au discutat despre legătura dintre evenimentele vieții noastre și modul în care au trăit, despre ce au visat, despre cine erau strămoșii noștri.