ÎNGRIJIREA PSIHOLOGICĂ DE URGENȚĂ: CUM SE AJUTĂ O PERSOANĂ CU GORNESS

Video: ÎNGRIJIREA PSIHOLOGICĂ DE URGENȚĂ: CUM SE AJUTĂ O PERSOANĂ CU GORNESS

Video: ÎNGRIJIREA PSIHOLOGICĂ DE URGENȚĂ: CUM SE AJUTĂ O PERSOANĂ CU GORNESS
Video: Psihoterapie pentru situații de urgență 2024, Aprilie
ÎNGRIJIREA PSIHOLOGICĂ DE URGENȚĂ: CUM SE AJUTĂ O PERSOANĂ CU GORNESS
ÎNGRIJIREA PSIHOLOGICĂ DE URGENȚĂ: CUM SE AJUTĂ O PERSOANĂ CU GORNESS
Anonim

Orice ne poate întâmpla orice. În orice moment putem întâlni oameni care au suferit de calamități naturale și accidente, care și-au pierdut cei dragi sau casa, care sunt obligați să urmărească cum toată viața lor obișnuită se prăbușește în fața ochilor noștri. Cum să ajute? Nu pentru a vindeca, nu pentru a diagnostica, ci pentru a oferi asistență psihologică de urgență? Se pare că acest lucru poate și trebuie învățat.

Imediat vom sublinia că nu este vorba de psihoterapie sau psihodiagnostic, ci un ghid de acțiune pentru toți cei care văd o persoană aflată în pragul disperării după o tragedie. Primul ajutor psihologic se reduce la o prezență de susținere, ceea ce ajută la reducerea severității experienței.

Specialiștii de la Institutul de Sănătate Publică și Sănătate de la Universitatea Johns Hopkins din Statele Unite au dezvoltat un model de prim ajutor psihologic care poate fi folosit de oricine, chiar și fără pregătire în psihologie și medicină.

CINCI PASI RAPIDI

Modelul de lucru include cinci puncte consecutive, ale căror nume în engleză formează o abreviere RAPID ("rapid"):

  • raport - contact de încredere,
  • evaluare - evaluarea statului,
  • prioritizarea - prioritatea celor care au nevoie de asistență de urgență,
  • intervenție - asistență directă,
  • dispoziție - plan de acțiune suplimentar.

PASUL 1: CONTACT CONFIDENȚIAL ȘI DISPUNERE LA ASCULTARE

Prima și cea mai importantă etapă a primului ajutor psihologic este stabilirea unui contact de încredere, chiar dacă victima nu vă este familiarizată. Încă din primele cuvinte, este important să îi arăți persoanei că ești gata să asculți și că ești acolo. Acest lucru poate fi realizat cu tehnici de ascultare reflectorizante.

Este necesar să stabiliți contact cât mai curând posibil, deoarece o stare mentală acută poate duce la decizii inadecvate. Când începeți o conversație cu o victimă, începeți cu voi înșivă: prezentați-vă, explicați de ce sunteți aici și de ce vorbiți cu el. Apoi puneți prima întrebare. Punerea întrebărilor corecte este cheia unei relații de încredere. Cu ajutorul lor, comunicați: „Sunteți important pentru mine, sunt aici pentru a vă ajuta, dar am nevoie de participarea dvs. pentru a vă ajuta mai eficient. Așa că trebuie să știu ceva mai mult despre tine și ce ți s-a întâmplat."

Toate întrebările pot fi împărțite în trei categorii:

  1. Închis (da / nu) - vă ajută să obțineți rapid informații de fapt;
  2. Deschideți (ce, de ce, cum) - furnizați mai multe detalii și sugerați ce fel de ajutor ați putea avea nevoie;
  3. Reflexiv, parafrazând („Înțeleg corect că …”, „Adică, cu alte cuvinte …”, „Am auzit că tu acum …”) nu sunt întotdeauna întrebări în sens literal, ci sunt necesar pentru a arăta persoanei că îl asculți cu atenție și încerci să înțelegi.

Sarcina ta este să devii o persoană-oglindă: să citești starea victimei prin frazele, gesturile, expresiile faciale și să răspunzi. Pentru ca persoana să aibă încredere în voi, este important să îi dați ocazia să-și exprime durerea, furia sau disperarea. Este necesar să apară catharsisul și stresul emoțional acumulat să dispară.

Nu vă grăbiți să-i rezolvați toate problemele dintr-o dată, nu simplificați situația cu fraze precum „Totul nu este atât de înfricoșător” sau „Acest lucru este o fleacuri, principalul lucru este că sunteți în viață”. Astfel, devalorizezi doar ceea ce se întâmplă și îți arăți lipsa de înțelegere a cât de rău este persoana. Și cel mai important, nu vă certați.

PASUL 2: EVALUAREA CONDIȚIEI ȘI ASISTENȚA NECESARĂ

A doua etapă este obținerea de informații. Povestea pe care o spune victima va include contextul (ce s-a întâmplat exact) și reacția sa la ceea ce s-a întâmplat. Ascultând, trebuie să distingeți răspunsurile normale de cele extreme. Nu este vorba despre evaluare clinică și diagnostic, ci doar bunul simț funcționează. Și amintiți-vă: indiferent de ceea ce vedeți și indiferent de ceea ce vi se spune, nu judecați victima și nu dați judecăți.

În această etapă, este importantă o succesiune clară de acțiuni:

1. Evaluează starea fizică și mentală a persoanei. Amintiți-vă, în primul rând, trebuie să înțelegeți starea sa medicală și, dacă este necesar, să o duceți la un medic. Restul - mai târziu.

2. Aflați detaliile a ceea ce s-a întâmplat pentru a înțelege amploarea dezastrului.

3. Puneți întrebări clarificatoare dacă unele aspecte ale stării unei persoane și povestea acesteia despre evenimente vi se par contradictorii.

După astfel de anchete, vă va deveni clar cu cine aveți de-a face și cât de urgent aveți nevoie de ajutor. Vor exista întotdeauna oameni care să facă față ei înșiși dificultăților. Sunt capabili să mențină o atitudine optimistă și sunt gata să meargă mai departe. Cu astfel de oameni, totul este simplu: fii acolo în cazul în care poți fi de ajutor măcar într-un fel.

Cel mai dificil lucru este să înțelegem care dintre victime este sănătoasă, deși sunt extrem de îngrijorate și care riscă să nu facă față șocului pe cont propriu. Lăsați „lumina roșie” să vă lumineze în minte dacă vedeți: gândire confuză, intenții suicidare, comportament agresiv, halucinații, atacuri de panică, acțiuni impulsive și riscante, abuz de alcool și droguri. Dimpotrivă, un semnal alarmant poate fi lipsa de exprimare a sentimentelor, inacțiunea completă, evitarea contactului cu oricine.

Indicatorii critici sunt modificări ale funcționării inimii și ale digestiei, urme de sângerare internă, leșin, dureri în piept, amețeli, amorțeală sau paralizie (în special a membrelor sau feței), incapacitatea de a vorbi sau de a recunoaște vorbirea. În acest caz, ajutorul medicului este necesar cât mai curând posibil.

PASUL 3: PRIORITĂȚI: Cine are nevoie de cea mai mare ajutor

Dacă vă imaginați o situație în care există mai multe victime, este important să înțelegeți care dintre ele are nevoie de sprijin în primul rând. Pe baza informațiilor obținute în etapa de evaluare, puteți identifica persoanele aflate în cele mai dificile condiții: cei care nu sunt în măsură să raționeze logic și să se servească, care își vor face rău pe ei înșiși sau pe ceilalți, care nu sunt pregătiți să rezolve problemele organizaționale de depășit criza.

În plus, puteți evalua factorii care cresc șansele ca o persoană să se înrăutățească după ceva timp: moartea (dacă a văzut oameni morți și cât de aproape era de moarte), pierderea (dacă este separat de familie și prieteni, este acolo unde să stați), daune (vătămări corporale și experiență psihologică traumatică). În toate aceste cazuri, este important să oferim sprijin în timp util.

PASUL 4: ACȚIUNE CHEMATE SA AJUTE

Să reamintim: primul ajutor psihologic nu este psihoterapia și nu o operație chirurgicală. Nu căutați să rezolvați problemele victimei dacă nu vă revine competența. Uneori este mult mai important să fii acolo și să asculți fără să judeci. Cercetările confirmă faptul că comunicarea și sprijinul social sunt cel mai important factor în recuperarea după un accident.

Dar care este ajutorul în sine? În primul rând, trebuie să înțelegeți dacă interlocutorul dvs. are mâncare, haine, documente, cunoscuți care se pot adăposti. În al doilea rând, este important să reducem stresul psihologic.

Dacă o persoană ți se pare instabilă din punct de vedere psihic, trebuie să-i echilibrezi starea: dă-i o sarcină tehnică simplă, distrage-l de la vederea dureroasă, lasă-l să dea drumul și să vorbească, fă-l să amâne adoptarea deciziilor pripite.

Dacă victima este mai mult sau mai puțin stabilă, ajutorul este susținerea viabilității sale. Oferă-i informații despre cum să se comporte și ce i se poate întâmpla în continuare, explică faptul că sentimentele pe care le are sunt normale într-o astfel de situație. Încearcă să-i dai speranță că se poate descurca. Dacă cunoașteți tehnici de gestionare a stresului, vă rugăm să ne împărtășiți abilitățile. Și dacă vi se pare potrivit, căutați cu el un alt mod de a privi ce s-a întâmplat.

PASUL 5: PLAN DE ACȚIUNE SUPLIMENTARĂ

Chiar dacă starea de spirit a victimei s-a îmbunătățit și sunteți convins că criza a fost depășită, nu-l lăsați la mila sorții. Ce se va întâmpla cu el după toate acestea? Este o persoană capabilă să-și reconstruiască viața bucată cu bucată? Mai poți face ceva pentru a-l ajuta?

Dacă vă luați libertatea de a ajuta o persoană care a trecut printr-un șoc de viață grav, trebuie să o vizitați cel puțin o dată după un timp. Lăsați-i contactele, astfel încât să vă simtă sprijinul - pentru a ști că nu este singur. Întrebați-l dacă i-ar păsa dacă îl veți vedea din nou peste o săptămână sau o lună.

Principalul lucru de aflat este dacă este necesar să trimiteți victima la cineva pentru ajutor. Acesta poate fi medic, psiholog, psihiatru, asistent social, familie sau prieteni, angajați ai centrelor de muncă și ai instituțiilor financiare. Este important nu numai să acordați victimei numărul de telefon dorit, ci și să-i explicați semnificația acestui pas, să contactați specialiști și autorități cu el și, cel mai important, să îl sprijiniți în continuare. Treptat, datorită ție, o persoană va crede că totul nu este pierdut și va renaște la viață.

Recomandat: